luni, 26 ianuarie 2015

ziua 438, Ciudad de Mexico și strania lui artă

Frida Kahlo?
Nu.
Am căutat ceva mai puțin previzibil, turistic sau deja comercial. De asta am și plecat de acasă până la toată urma, nu?
Și am aflat, repede și bine. Invitația mută a cititorului în palmă zărit printre uși m-a chemat irevocabl înăuntru.



Leonora Carrington?
Da!
Faptul că am aflat-o împărțindu-și acoperișul cu expoziția colectivă contemporană Cancion de cuna para un nino muerto ( sau Cântec de leagăn pentru un copil mort, pentru cei asemeni mie) nu te poate face imun la alchimiile ei.







 Dimpotrivă, sentimentul straniu-frumos dintre copii și-a găsit suprarealistă completare într-unul frumos-straniu, între lucrările ei.








Dacă vrei să o afli, povestea ei, este despre curaj și viziune, Max Ernst și ospicii, romane, artă plastică, dragoste și Mexic, bineînțeles. Quite inspirational, merită să arunci un ochi. 

Leonora Carrington 1917 - 2011


P.S: Nu ar fi drept să plec fără să-ți arăt și minunatul rit de trecere dintre expoziții, semnat de 
Maribel Portela. Pe ea o găsești pe Facebook. Și merită un like.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu